Istoria ceasului. Cum au aparut ceasurile de mana

Oamenii au avut intotdeauna o fascinatie pentru observarea trecerii timpului. De la omul preistoric pana la tehnologia moderna digitalizata, lumea ceasurilor a vazut o cantitate abundenta de dispozitive diferite folosite pentru a masura timpul. In istoria ceasurilor gasim dovezi care ne arata cum ceasurile solare si ceasurile de apa au fost printre cele mai comune metode de urmarire a timpului, ulterior ceasul mecanic a fost inventat, la sfarsitul anilor 1200.

Exista o vreme cand oamenii se ghidau dupa soare, acesta fiind unicul reper al activitatilor zilnice. Acele vremuri au trecut iar noi ne-am stabilit alte mecanisme prin care masuram trecerea timpului. Facem o incursiune in istoria ceasului si calatorim in timpuri stravechi pentru a afla originile ceasului si care au fost primele modalitati de a masura timpul, si ajungem la ceasurile moderne din prezent care au devenit atat de inteligente incat le putem numi fara nicio exagerare: asistenti personali.

Din istoria timpului: originile ceasului

Dovezile istorice ne arata ca primii care au impartit ziua in unitati mai mici au fost egiptenii. Se stie astfel ca in acea perioada oamenii imparteau noaptea in 12 parti, studiind miscarea stelelor care erau asociate diverselor divinitati. Tot despre egipteni se stie ca masurau timpul cu ajutorul umbrei lasate de obeliscuri, astfel lungimea umbrelor stalpilor si coloanelor indicau momentul zilei. 

Sase secole mai tarziu, apar primele ceasuri solare. Pe o suprafata plana, in forma de cerc, se infigea un bat in centru, iar umbra acestuia indica miscarea soarelui. Acest mod de masurare a timpului avea o precizie limitata, deoarece zilele de vara erau mai lungi decat cele de iarna.

In plus, au existat si alte dezavantaje destul de evidente in a afla timpul folosind cadranele solare. In primul rand, ceasul trebuia sa ramana mereu in aceeasi locatie, altfel se produceau lungimi de umbra diferite. In al doilea rand, aceaste ceasuri solare nu mai functionau odata cu apusul soarelui. Asadar, era clar ca trebuia dezvoltata o noua metoda de a spune timpul.

Ceasurile cu apa (clepsidrele) au insemnat de asemenea o metoda de determinare a timpului. Vase gradate cu un orificiu prin care se scurgea apa au fost folosite in Orientul Mijlociu. Un alt desteptator mai evoluat avea mecanismul actionat de curgerea apei care in final producea intrarea sub presiune a aerului intr-un fluier. Dar, si aceste ceasuri s-au dovedit inutile pe timp de iarna deoarece apa ingheta. 

In China s-au construit ceasuri bazate pe viteza de ardere. De niste betigase din lemn etalonate erau legate, cu fire de matase, bilute meta­lice. Rand pe rand, firele ardeau, lasand sa cada, la inter­vale regu­late de timp, micile sfere de metal intr-un recipient.

Cine a inventat ceasul: primele ceasuri cu mecanism

Istoria ceasului devine putin incerta cu privire la primele ceasuri mecanice, pentru ca nu se stie cu exactitate cine a inventat chiar primul ceas mecanic. Se pare ca in Europa s-au raspandit dupa ce aparusera deja in China si in tarile islamice, si acestea erau confectionate de fierari.

Spre sfarsitul secolului al XIII-lea, au fost construite primele ceasuri mecanice, un lucru stiut fiind acela ca primul turn cu ceas mecanic a fost construit in 1335, la Milano, Italia. Pe masura ce anii au trecut, fierarii si lacatusii au continuat sa construiasca ceasuri cu clopote puternice pentru a fi auzite de la mare distanta, chiar din interiorul caselor. In 1368, in Anglia, apare primul ceas mecanic. Aceste ceasuri erau ceasuri de masa sau de perete care functionau cu greutati din metal.

In 1510, primul ceas mecanic portabil a fost inventat in Germania de lacatusul Peter Henlein. Acest ceas putea masura doar trecerea orelor si putea fi purtat in ​​jurul gatului sau fixat la cureaua de la pantaloni. Ceasurile mecanice au fost cele care au schimbat pentru totdeauna practica de masurare a timpului. 

• Ceasurile din secolul XVI

Secolul al XVI-lea a adus folosirea alamei, bronzului si argintului in defavoarea fierului folosit anterior. Anii 1540 sunt recunoscuti in istoria ceasului deoarece reprezinta perioada in care s-a nascut industria elvetiana a ceasurilor. Putine persoane stiu ca succesul ceasurilor se datoreaza reformei religioase din secolul XVI-lea. La acea vreme, francezii protestanti erau persecutati in Franta si, astfel a urmat un exod al acestora spre Elvetia, cea mai mare parte a lor stabilindu-se in Geneva.

Tot in aceeasi perioada, reformatorul religios Jean Calvin, a impus un cod de conduita extrem de strict prin care, printre altele, se interzicea purtarea bijuteriilor in Geneva. La acea vreme, Geneva era renumita pentru industria bijuteriilor sale fine, astfel bijutierii locali au fost nevoiti sa se reprofileze pentru a nu-si pierde veniturile. 

Din fericire, purtarea ceasurilor nu era considerata ostentativa, prin urmare bijutierii locali s-au reorientat spre fabricarea ceasurilor. Acest moment este considerat inceputul crearii primei bresle a ceasorinicarilor. In 1574, primul ceas de buzunar cunoscut este confectionat din bronz cu reprezentari religioase pe ambele parti.

• Ceasurile din secolele XVII-XIX

Ceasul cu pendul a fost brevetat de Christian Huygens in 1656, desi a fost studiat pentru prima data in 1602 de Galileo. In 1583 Galileo Galilei, privind miscarea de balansare a unui lampadar atarnat de un lant lung, s-a gandit ca aceasta miscare ar putea fi o metoda foarte buna de a masura timpul. Pornind de la aceasta idee, a incercat sa realizeze un ceas pendula, insa acest lucru a fost realizat mai tarziu de Christian Huygens, un om de stiinta olandez. 

Ceasul cu pendul avea o abatere in timp de aproximativ 15 secunde pe zi peste precizia mecanica existenta de 15 minute pe zi. Oamenii de stiinta din acele vremuri, inclusiv Isaac Newton, au studiat pendulul si au ajutat la masurarea exacta a formei pamantului datorita fortei de miscare. De-a lungul anilor, pendulul a fost folosit in mai multe scopuri stiintifice, si a fost, de asemenea, perfectionat fiind considerat una dintre cele mai precise forme de masurare din istoria ceasului.

Ceasul de buzunar a reprezentat un accesoriu foarte raspandit incepand cu secolul al XVII-lea in toata Europa. In istoria ceasului, descoperim ca Peter Henlein este cel care a inventat un ceas de buzunar numit „oul de Niirnberg” care functiona datorita unor arcuri incordate. Folosirea arcului spiralat la ceasuri, de catre Robert Hooke, si a regulatorului cu arc spiralat, de catre Christiaan Huygens, au adus o contributie valoroasa in performantele ceasului de buzunar.

Desi ceasurile de buzunar au inceput sa fie produse inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea, ele nu indicau decat ora. In 1680 s-au adaugat limbile ceasului, cand ceasul de buzunar a inlocuit vechiul pandantiv. Se spune ca aceasta schimbare a avut loc dupa ce in moda masculina au aparut vestele. De asemenea, forma ceasului de buzunar s-a schimbat, devenind mai turtita si cu forme rotunjite, pentru a evita deteriorarea imbracamintei. 

Cum a evoluat ceasul pana in prezent?

In timpul anilor 1600 pana la 1675, ceasurile nu au evoluat foarte mult in ceea ce priveste tehnica. Dupa anul 1675, pentru prima data ceasurile foloseau arcurile spiralate, ceea ce a imbunatatit exactitatea redarii timpului de la fractiuni de o ora la fractiuni de un minut. Imbunatatirea preciziei a dus la adaugarea unei noi caracteristici: introducerea minutarului si impartirea cadranului in minute. Orele erau marcate cu cifre romane, iar minutele cu cifre arabe. Initial ceasurile trebuiau intoarse la fiecare 12 ore, dar adaugarea unei a patra roti a facut ca acestea sa fie intoarse la fiecare 24 de ore.

In anii 1700, purtarea unui ceas a devenit un obicei tot mai raspandit. Ceasornicarii din acele timpuri produceau ceasuri de toate formele si dimensiunile, inclusiv ceasuri folosite pe mare sau de masa decorative. In istoria ceasului gasim de asemenea faptul ca, in 1730, John Harrison a dezvoltat cronometrul marin care putea indica longitudinea, revolutionand astfel navigatia pe apa. Deoarece ceasurile deveneau din ce in ce mai obisnuite, a urmat o dezvoltare accelerata a tehnologiei ceasurilor.

Primul mecanism automat a fost inventat in 1770 de Abraham-Louis Perrelet. In 1776 Jean-Antoine Lepine a adus imbunatatiri semnificative ceasului de buzunar, facandu-l mult mai subtire. Odata cu dezvoltarile tehnologice din secolul al XIX-lea, producatorii au putut, de asemenea, sa isi dezvolte propriile sisteme pentru duplicarea sculelor si masinilor.

Productia de masa a inflorit in Statele Unite, in principal in Massachusetts si Connecticut. Materiale mai ieftine au permis productia in masa a ceasurilor de buzunar, care le-au facut disponibile pentru prima data oamenilor obisnuiti. 

Tot in aceasta perioada, a luat fiinta o adevarata arta a decorarii ceasurilor de buzunar. Erau folosite metale, pietre pretioase si chiar piele de rechin, si erau purtate in buzunare, aveau capac si erau atasate de un lantisor. In perioada Art Deco, ceasul de buzunar a atins apogeul dezvoltarii. Printre producatorii de ceasuri de buzunar cei mai cunoscuti erau Michael Graz, Peter Garon, Abraham Louis Breguet, Patek Philippe.

Cum au aparut ceasurile de mana?

Analizand istoria ceasului, aflam ca primul ceas de mana a fost creat in 1812, pentru a se potrivi cu incheietura mainii Reginei din Napoli. Insa, ceasul de mana, asa cum il cunoastem noi astazi, a inceput sa fie popularizat si purtat de soldati in timpul Primului Razboi Mondial.

Pentru a nu-si pierde concentrarea la lupta, in momentul in care lasau arma deoparte pentru a-si scoate ceasul din buzunar sa vada ora, soldatii au fost primii barbati care au inceput sa poarte ceasuri de mana. Se mai stie ca, inaintea soldatilor, fizicianul Blaise Pascal a fost primul care a purtat un ceas de mana.

Desi se stie ca raspandirea ceasurilor de mana s-a produs in aceasta perioada, se pare totusi ca primele ceasuri de mana ar fi aparut in secolul al XVI-lea, ca accesorii destinate exclusiv femeilor. Ceasurile de mana erau purtate in mod special de femei, deoarece ceasurile erau usor predispuse la deteriorarea elementelor, motiv pentru care barbatii purtau ceasuri de buzunar. Cea care a facut faimoasa purtarea ceasului la mana in randul femeilor a fost regina Elisabeta I a Angliei, care a primit cadou un ceas de la Robert Dudley, primul conte de Leicester. La vremea aceea, barbatii purtau doar ceasuri de buzunar.

Astfel, primii barbati care au purtat ceasuri de mana au fost soldatii, acestea erau numite “ceasuri de transee”. Erau purtate pe curele de piele si permiteau o coordonare exacta a manevrelor si atacurilor. Ceasurile de mana au devenit astfel parte a trusei ofiterilor pentru frontul de razboi. In 1880, Constant Girard, din Girard-Perregaux, a produs doua mii de ceasuri de mana pentru ofiterii germani.

Aviatorul brazilian Alberto Santos-Dumont si-a dorit un ceas care sa-i permita sa tina ambele maini pe comenzi in timp ce piloteaza. El l-a rugat pe bunul sau prieten Louis Cartier pentru a veni cu o solutie. Cartier si ceasornicarul sau Edmond Jaeger au dezvoltat ceasul de mana Santos, care a devenit celebru datorita lui Santos-Dumont, care l-a purtat in timpul zborurilor sale.

Istoria ceasului de mana: de la ceasul de razboi la ceasul digital

Pe 9 iulie 1916, publicatia The New York Times mentiona un fapt neobisnuit in moda acelor timpuri: europenii incepusera sa poarte ceasuri de mana. Soldatii incepusera deja sa poarte ceasuri de mana pentru a fi capabili sa‐si coordoneze manevrele militare pe campul de lupta, iar acesta a fost doar inceputul. Ceasurile pentru soldati aveau sticla anti‐glont, iar cadranul era fosforescent, pentru a putea fi vizibil si in timpul noptii. 

Ceasurile de buzunar au devenit demodate si erau asociate cu obiceiurile barbatilor de moda veche. Astfel, in timpul marii crize financiare dintre 1929 si 1933, productia de ceasuri de mana mecanice a surclasat‐o pe cea a ceasurilor de buzunar. Evolutia metalurgiei a avut un impact urias asupra dezvoltarii ceasurilor de mana. Dupa 1900 erorile cauzate de temperatura si echilibru au fost eliminate ca urmare a utilizarii aliajelor. Dupa 1945, ceasurile au fost echipate cu mecanisme complicate cum ar fi tragerea automata, setarea datei, a alarmei, iar din anii 1950 au fost disponibile si ceasuri de mana care functionau pe baza de baterie.

Argintul, otelul inoxidabil si aurul au devenit materiale obisnuite pentru ceasurile de mana, companiile au experimentat utilizarea titanului si a fibrelor de carbon in designul carcasei, precum si utilizarea aluminiului si platinei. S-a nascut, de asemenea si conceptul de ceas electronic cu 2,5 milioane de batai pe secunda.  In ultimii ani, ceasurile de mana au fost realizate cu materiale si mai avansate, inclusiv cuart si ceramica. 

Ceasurile au mers intotdeauna mana in mana cu tehnologia si inventiile. Acest lucru se poate observa cu adevarat in ultimele decenii la ceasurile cu cuart si ceasurile electronice. Mai mult decat atat, odata cu dezvoltarea tehnologiei in industria computerelor si telefoanelor mobile, companiile au experimentat „ceasul inteligent”, cunoscut sub numele de smartwatch.

Istoria ceasului inteligent incepe in 1982, cu ceasul Pulsar care era dotat cu memorie interna si capacitatea de a afisa 24 de caractere. Industria computerelor este strans legata de evolutia ceasurilor moderne, astfel ca din 1980 Seiko incepe sa dezvolte ceasuri cu functii din ce in ce mai avansate. Anii ‘80 au marcat si aparitia ceasurilor inteligente Casio care permiteau utilizatorului sa se joace, pe langa aplicatiile de calcul.

Anul 2012 marcheaza aparitia primului primului smartwatch in adevaratul sens, deoarece putea fi conectat la telefon, retele sociale, mail, GSP. Pebble a venit cu un ecran de 1,26 inci cu rezolutie 144×168 si putea fi controlat prin intermediul unor butoane laterale. Google a intrat pe piata in 2014 cu platforma Android Wear, care este strans conectata la smartphone-ul din buzunar (cu Android). 

In prezent, exista mai multi jucatori dominanti pe piata de ceasuri inteligente, inclusiv branduri celebre de lux: Apple, Fitbit, Huawei, Garmin, Samsung, LG, TAG Heuer, Montblanc, Louis Vuitton etc.

Aceste ceasuri inteligente au functii precum camera, accelerometru, termometru, alimetru, barometru, busola, cronograf, navigatie GPS, monitorizare fitness etc. Functionand precum un telefon mobil, orice smartwach iti afiseaza notificari cu privire la apelurile primite, mesaje, emailuri etc. Diferite de ceasurile de mana clasice care au o singura utilitate principala, aceea de a ne indica ora, ceasurile inteligente, asa numitele smartwatches, dispun de o multime de functionalitati, unele mai revolutionare ca altele. 

Clasic sau modern, mecanic sau smartwatch? Indiferent ce tip de ceasuri de mana preferi, pe Watchshop.ro  vei gasi cu siguranta cel putin un model perfect compatibil cu asteptarile tale!